Satana şi Logica

   Omul este o fiinţă spirituală. Avem în noi un gol care trebuie umplut cu credinţa în ceva. Toţi avem credinţă. Chiar şi cei care spun că n-au credinţă, cred în ceea ce spun. Credinţa e o încredere în necunoscut (Evrei 11:1). Iată aşadar, o fiinţă credincioasă!
Până aici nu e nimic deosebit. Intervine însă mărul discordiei. Lucrurile iau o turnură gravă, pentru că în joc este viaţa fiecărui om în parte. Bătălia se dă pe toate planurile: spiritual şi material.
   Războiul spiritual (Efeseni 6:12) are loc concomitent în cele două realităţi şi se duce între bine şi rău, între Dumnezeu cu cei care-L ascultă şi satana cu răzvrătiţii lui.
   Acesta e un preambul la ce se întâmplă în lume, şi ne referim în special la România din prezent, unde lupta se duce cu o ferocitate specifică leului (1 Petru 5:8). Încercăm să deconspirăm strategiile satanei şi să-i ajutăm pe cei căzuţi pradă fiarei. Printre armele folosite de puterile întunericului se află manipularea şi la aceasta ne referim acum.
   Am menţionat cu diverse ocazii că printre curentele de gândire se află ateismul raţional, raţionalismul, anticreştinismul. Pionii prinţului întunericului fac jocul acestuia, le este manipulată voinţa, emoţia, intelectul. Satana cunoaşte slăbiciunile omului şi le exploatează. Referindu-ne la intelect, strategia lui favorită este inducerea în eroare. Prin oferirea unui adevăr parţial (ademenirea) şi exploatarea emoţională (mândrie, vanitate, ignoranţă) atrage fiinţele limitate într-o lume aparte, un univers al înşelării, al dezamăgirii sufletului. Ca să poată avea garanţia cuceririi îi oferă celui subjugat şi alte asigurări că ceea ce cunoaşte este adevărat. Prin însemnarea sclavului se face dovada stăpânirii satanei asupra celui biruit (pe frunte - ce gândeşte, pe mâna dreaptă - faptele). Bătălia spirituală cu transpunere în plan material are victoria decisivă. Pentru că ceea ce se întâmplă în viaţa aceasta are efect decisiv în continuarea vieţii veşnice, alături de Dumnezeu, Creatorul nostru în Împărăţia Lui sau împreună cu satana, nimicitorul în iazul de foc.
   Un sfat de la mine, o poruncă de la Domnul: oameni buni, cu siguranţă mulţi dintre voi căutaţi răspunsul sincer la viaţă, cu privire la noi, de unde venim, cu ce scop şi încotro ne îndreptăm; pentru cei sinceri, prin credinţa în Dumnezeu puteţi găsi răspunsurile acestea, şi vă puteţi bucura de viaţă cum nu vi-aţi închipui prin acceptarea lui Isus: El este Calea, Adevărul şi Viaţa.
   Dacă în schimb vă puneţi credinţa (cea pe care o negaţi vehement, dar văzând acum că există şi că este pusă greşit) în cunoştinţa lumii acesteia rămâneţi sub stăpânirea satanei şi-i faceţi jocul: acela de a ataca credinţa adevărată; deveniţi astfel subiectul propriei voastre amăgiri: religioşii pe care tocmai îi deconspiraţi.
   Dumnezeu ne spune clar că singura religie adevărată în ochii Lui este aceasta: să-i ajutăm pe orfani şi pe văduve în lipsurile lor. Adică religia adevărată este o manifestare exterioară (vizibilă) a credinţei noastre (supranaturală). Expresia victoriei noastre în Domnul. Aici se află misterul creştinismului: faptul că Dumnezeu a coborât din lumea spirituală în cea materială şi ne-a şi arătat cum trebuie să ducem o viaţă acceptabilă în ochii lui Lui, nu numai că a scris. Isus din dragoste şi-a dat viaţa pentru noi, pentru ca noi să credem lucrul acesta şi astfel prin simpla acceptare El ne răscumpără din păcat, ne curăţă din interior din spiritul nostru, apoi desăvârşeşte şi sufletul (intelectul, emoţiile, voinţa).
   Logica satanei e infinit mai mică decât Logosul lui Dumnezeu, diferenţa o face omul care alege să-şi pună credinţa într-unul sau celălalt şi să-l asculte (obedienţa). Chiar una din strategiile satanei este să-l facă pe om să creadă că el nu există, pe când Dumnezeu o spune clar şi răspicat: "Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, să n-ai alţi dumnezei afară de Mine".
   Sper ca prin articolul acesta niciunul să nu se simtă ofensat, am făcut-o din dragoste pentru oameni şi din ură faţă de rău. N-am adus argumente ad-hominem ci am dezbătut idei şi rog pe fiecare să se disocieze de ideile pe care crede că nu-l satisfac.